Peștele sălbatic sau cel crescut în ferme - Care e mai sănătos?

Peștii sălbatici

Cel mai mare pericol atunci când mănânci pești sălbatici este contaminarea cu mercur. Mercurul afectează sistemul nervos central, sistemul renal, sistemul endocrin și sistemul cardiovascular.

Fabricile și uzinele care folosesc drept combustibil cărbuni și petrol emană nori toxici. De acolo, mercurul trece în apă. Mercurul ajunge în apă și din cauze naturale – un exemplu ar fi erupțiile vulcanice.

Mercurul ajunge în corpul peștilor printr-un proces numit bioacumulare. Peștii acumulează mercur mai repede decât îl pot elimina, iar surplusul se stochează în organism. Fiecare organism are capacitatea de a elimina mercurul, însă pentru asta e nevoie de întreruperea contactului cu metalul respectiv.

Care sunt cei mai sănătoși pești?

Peștii foarte mari sunt cei mai nesănătoși. și asta pentru că peștii foarte mari mănâncă pești mari, care mănâncă pești mijlocii, care mănâncă pești mici. Mercurul din fiecare pește ajunge la prădător, proces piramidal. Fiind poziționați în fruntea lanțului trofic, peștii mari stochează în organism cel mai mult mercur. Unii pești ajung la vârsta de 50 de ani, deci imaginează-ți cât mercur au putut să adune.

Peștii crescuți în ferme

Peștii crescuți în ferme sunt hrăniți cu cereale și soia, alimente la care în natura nu ar avea niciodată acces. Densitatea mare de suflete din spațiile înguste ale fermelor atrage un întreg lanț de probleme de mediu care nu ar apărea într-un ecosistem natural.

Diferența dintre peștii crescuți în fermă și peștii sălbatici

Somonul crescut în fermă are cu 20% mai multă grăsime și cu 20% mai puține proteine decât cel sălbatic. Somonul crescut în captivitate are un conținut mai mic de Omega 3 și un conținut mai mare de Omega 6.

Hrana somonilor din ferme conține un pigment sintetic (astaxanthin) pentru a conferi cârnii o culoare atrăgătoare. În mod normal, carnea somonilor are culoarea gri, kaki, galben sau roz palid.

Astaxanthinul sintetic e derivat din substanțe petrochimice. Astaxanthin-ul natural este produs de niște microalge (Haematococcus pluvialis). Astaxanthin-ul natural are efect antioxidant de 20 de ori mai puternic decât astaxanthin-ul sintetic. Astaxanthin-ul sintetic nu a fost aprobat pentru consum uman, el fiind folosit doar în hrana peștilor.

Dar hai să vorbim puțin și despre crap, că doar creste la noi în gârlă. Crapul crescut în Dunăre e plin de mușchi deoarece corpul său s-a dezvoltat pentru a face față curenților de apă. Mai mult decât atât, crapul sălbatic parcurge zilnic zeci de kilometri în căutarea hranei.

Să nu uităm că "aleargă" și când se ferește de prădători. În schimb, un crap crescut într-o fermă (o băltoacă de la câmpie) nu trebuie sa facă prea mult efort fizic (nu există valuri, curenți etc.). În plus ca mâncarea îi e servită la botul calului. Sau la botul peștelui, cum ar veni.

Chiar contează dacă peștele e crescut în fermă sau e sălbatic?

Singura metodă de a afla dacă peștele e crescut în fermă sau a fost pescuit e să citești eticheta. Peștele sălbatic va avea întotdeauna un preț mai mare pentru că aducerea lui pe raft implică un cost mai ridicat.

În general, peștii crescuți în ferme au mai multe toxine decât cei crescuți în sălbăticie, dar nici cei din urmă nu sunt 100% siguri. Atât timp cât nu te ghidezi după zicala "nici-o masă fără pește", nu vei simți diferența între peștele sălbatic și cel din ferme. Cu alte cuvinte, beneficiul consumului de pește sălbatic asupra sănătății e insesizabil dacă mănânci pește rar.

O vorbă zice că ești ceea ce mănânci. Dar și ceea ce mănânci tu, mănâncă. Deci ești ceea ce mănâncă ceea ce mănânci.