Împacă-te cu trecutul - Iartă!

Împacă-te cu trecutul - Iartă!

Tot mai des în ultima perioadă îmi este dat să aud oameni trecuți de prima tinerețe care își doresc o schimbare în viața lor. Doresc o nouă viață însă pentru asta trebuie să uite trecutul. Dacă s-ar putea ca cineva să le șteargă memoria ar fi perfect, dacă le-ar mai alina și suferințele ar fi mai mult ca perfect și dacă s-ar putea ca altcineva să lucreze pentru ei și în favoarea lor, viața pentru ei s-ar transforma într-un miracol.

Însă din punctul meu de vedere, viața însăși este un miracol, pentru ca noi oamenii suntem un miracol. A ne aștepta că cineva să ne șteargă memoria trecutului ar însemna să ne comparăm cu un computer sau o mașină pe care o poți programa după bunul plac.

Dacă suferim, dacă suntem abuzați, dacă trecem prin momente dificile, dacă viața ne este tristă și nefericită, singurele persoane vinovate pentru asta suntem noi. Considerăm că toți din jur sunt vinovați, iar pe noi înșine ne absolvim de orice vină. Asta este însă dintre cele mai catastrofale greșeli. De fapt tot ceea ce trebuie să facem este să ne asumăm responsabilitatea în întregime pentru viața noastră.

Dacă suntem responsabili pentru viața noastră devenim conștienți că tot ceea ce se întâmplă în viața noastră este creat de noi. Și dacă dorim să ne schimbăm viața tot ce trebuie să facem este să ne schimbăm atitudinea, să dobândim și să învățam modalități noi de a acționa, reacționa și răspunde vieții.

Cauzele tulburărilor noastre nu sunt ceilalți oameni sau situațiile exterioare, ci gândurile și acțiunea noastră lăuntrică precum și acțiunile pe care le întreprindem ca urmare a acestor gânduri și acțiuni prin care ne facem singuri rău. A ne vindeca trecutul și pe noi înșine presupune a depune efort pentru a ne schimba pe noi și nu încercarea de a-i schimba pe cei din jur.

Cum ne putem schimba pe noi și care este primul pas către schimbare?

La baza schimbării stă iertarea. Iertarea nu are nimic de-a face cu acceptarea gesturilor sau acțiunilor oribile ci reprezintă o decizie de a nu ne mai ataca singuri propriul sine. Iertarea înseamnă decizia de a nu mai suferi, de a fi fericit, de a renunța la judecățile critice, la rănirea celor din jur și a noastră și mai ales la reciclarea maniei și a fricii.

Iertarea ne poate conduce către compasiune și pace interioară. Și când ea devine la fel de involuntara ca și respirația atunci înseamnă că am renunțat la resentimente. Asta înseamnă a ierta, a renunța la sentimentele negative legate de un anumit lucru, persoană sau situația care ne-a făcut să suferim.

Să luăm cazul concret. Ai fost făcută să suferi. Să presupunem că partenerul te-a înșelat. Asta este cea mai tristă și tragică întâmplare. Tu mergi la terapeut ca să scapi de suferință. El vine cu soluția și îți spune "iartă". Dar tu simți că nu poți ierta. Și te forțezi, și scrii scrisori, și te rogi, și ești în stare de orice să ierți. Pentru tine a ierta înseamnă a te elibera. Însă ceva simți că nu este ok. Ai momente în care simți că ai iertat, momente în care te apucă furia, momente în care o iei de la început și simți că îl urăști din toate mădularele. Cu cât te forțezi mai tare cu atât simți că devii mai furioasă. Începi să te întrebi "sunt un om rău?". Dacă nu pot ierta înseamnă că sunt un om rău.

Asta este concluzia la care ajungi și apoi vii tot tu cu soluții și îți spui "eu sunt un om bun, deci trebuie să iert". Atenție, trebuie ca așa ai învățat tu că poți fi bun, doar iertând. Dacă ai schimba sensul cuvintelor poate s-ar întâmpla ceva, adică din trebuie să îți spui vreau. Ok, poate ai ajuns să faci și asta, dar nimic nu se întâmplă. Scopul tău acum este să ierți. Să ierți este preocuparea ta zilnică și ea nu vine…și nici nu va veni. De ce? Pentru că iertarea nu vine atunci când tu vrei ci ea se întâmplă atunci când tu suntem pregătiți.

Ce înseamnă a ierta?

A ierta pe cineva înseamnă a pune capăt furiei și resentimentelor. A ierta înseamnă a nu aștepta nimic de la persoana respectivă. Pur și simplu persoana respectivă, evenimentele și gândurile legate de ea nu ne mai provoacă resentimente. Dacă este să facem o comparație, poate ți s-a întâmplat cu un animal. Dacă ești proprietara unui animal care te-a rănit, ce faci? Îl urăști? Cât timp? Ce gânduri îți trec prin minte: că nu știe ce face, că nu are minte. Ești nervos o perioadă, după care îți trece. Nici nu îți pui problema să îl ierți, totul curge firesc și natural.

Cum ajungem să iertăm?

Iertarea este un sentiment inefabil, ea nu poate fi descrisă în cuvinte. Pentru a putea ajunge să iertăm trebuie să înțelegem ce implică asta. Mulți dintre noi avem concepții foarte greșite despre iertare. Pentru unii iertarea este un lucru care ne face mai buni și mai iubitori, pentru alții ea este un ideal religios și uman. Pentru a fi buni, plini de compasiune trebuie să iertăm.

Ca atare iertarea devine o datorie. Ajungem să ne dăm seama că nu suntem capabili de iertare. Trăim sentimente de furie și rana devine tot mai adâncă. Dacă nu putem ierta ne considerăm răi, insensibili, egoiști și fără inimă. Ne simțim rușinați și vinovați.

Mergem la biserică, popa ne spune să iertăm. Mergem al terapeut, el ne zice că trebuie să iertăm, însă undeva în sufletul nostru simțim că suntem forțați să facem asta, ceea ce pentru noi devine dureros și insultător. și atunci vine întrebarea "cum să ne vindecăm dacă nu suntem învățați să acceptăm adevărul reprimat de vreme îndelungată.

Dacă suntem presați să iertăm, asta înseamnă să forțăm perioada de care avem nevoie să ne vindecăm. Ne blocăm într-un punct sau chiar am putea aluneca înapoi către negare. Cu toate că ni se pare dificil să iertăm într-o prima fază suntem atrași de promisiunea ei. Iertarea este cea care va produce un miracol în viața noastră, este cea prin intermediul căreia un lucru stricat este refăcut.

A ierta pe cineva nu este o datorie morală și nici religioasă. Nu putem fi forțați să iertăm și nu este obligatoriu. Durerea, furia, rușinea sau tristețea nu pot fi mascate. A ierta nu presupune a uita, reprima sau evita realitatea. A ierta înseamnă a accepta un anumit eveniment, persoanal sau situație ca parte din viața noastră. A încerca să ne forțăm să uităm este ca și cum am arunca gunoiul din casă sub preș, iar la un moment dat tot vom fi forțați să îl luăm de acolo.

Iertarea nu trebuie să aibă la bază sentimente de milă. Nu îi facem un serviciu iertând pe cel care ne-a greșit, ci noua înșine. Nu îi iertăm pe ceilalți pentru a-i ajuta, vindeca sau a-i face să se simtă mai bine. Dacă îi iertam ei vor fi capabili să își vadă greșelile și se vor schimba așa cum noi dorim. Există posibilitatea să își modifice atitudinile și sentimentele față de noi și chiar să ne îndrăgească. Ne vor iubi și accepta.

Nu putem ierta de dragul celorlalți tot la fel cum nu putem depinde de iertarea lor. Suntem liberi și asta înseamnă să acceptăm că ne pot ierta sau nu. Ceea ce contează este să putem să ne iertăm pe noi înșine.

Iertarea nu este o intenție, o convingere sau o decizie. Nu este un act încheiat definitiv sau un lucru care apare într-un anumit moment. Nu putem forța iertarea ci trebuie să fim deschiși la posibilitatea de a ierta.

Iertarea apare atunci când suntem capabili să o facem, iar efortul de a face asta trebuie să pornească doar din noi. Fiecare dintre noi iertăm în mod diferit. Evenimentele cotidiene cu efecte superficiale asupra noastră sunt mai ușor de iertat decât rănile profunde provocate de alții. Cert este că atunci când ea apare ne simțim mai ușurați. Prima dată se produce acceptarea, iertarea fiind opusul resentimentului. După ce resentimentele sunt identificate, abandonate și renunțăm la ele suntem capabili să trăim viața din plin.

Fiecare dintre noi am purtat în suflet durere, teamă, rușine, vinovăție și tristețe, o încărcătură inutila care ne împiedică să mergem înainte Dacă toate aceste sentimente sunt exteriorizate într-un mediu în care ne simțim în siguranță unde beneficiem de ajutorul și dragostea celorlalți și putem să ne manifestăm și să trăim fiecare sentiment așa cum îl simțim ajungem să le epuizăm. Astfel își pierd puterea asupra noastră, iar povara pe care o purtăm se ușurează.

În spatele furiei noastre se află o putere uriașă care ne ajută să ne vindecăm. Înfruntând adevărul, împăcându-ne cu emoțiile noastre devenim din ce în ce mai receptivi la adevărul despre noi și circumstanțele vieții noastre. Nevoia noastră de a blama este înlocuită cu o înțelegere tot mai mare.

Nu putem să îi iubim pe ceilalți până nu ne iubim pe noi înșine. Nu îi putem ierta pe ceilalți până nu ne iertam pe noi. Când iertarea s-a produs ajungem să ne simțim ușurați că nu mai trebuie să purtăm emoțiile și experiențele care ne țineau captivi.

Ne simțim liberi, plini de speranță și senin. Sursa lăuntrica de iubire și inspirație începe să se facă simțită în viața noastră, suntem capabili de compasiune și înțelegere empatica ci ajutorul căreia ne dăm seama în inimă și în adâncul sufletului de ce lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat. Înțelegem ce i-a determinat pe ceilalți să ne facă să suferim. Asta nu înseamnă că suntem de acord cu acel comportament ci doar că suntem capabili să separăm acțiunile unui individ de adevărata lui identitate și să simțim compasiune pentru el.

Iertarea apare atunci când suntem pregătiți din adâncul ființei noastre și când ne așteptăm cel mai puțin. Pe măsură ce ne deschidem inima începem să simțim cum se revarsă iubirea către ceilalți. Adevărata iubire începe cum spuneam cu noi înșine și radiază către exterior. Nu se poate obține cu resursele logicii și nici intenției. Nu ne putem forța și nici obliga să iertăm. Fiecare dintre noi are propriul ritm interior călăuzit de o înțelepciune lăuntrica profundă.

Dacă suferințele provocate de ceilalți sunt profunde și suntem incapabili să iertăm, trebuie să acceptăm că nu putem ierta și asta este în regulă. De ce? Pentru că dacă ne vom forța sau ne lăsăm presați să facem un lucru care apare cum spuneam în mod firesc nu vom reuși decât să ne rănim și mai mult.

A ierta înseamnă să acceptăm și pentru a ajunge să facem asta trebuie să abandonăm controlul. Ambele sunt procese treptate și pe termen lung care necesită timp. Nu se întâmpla peste noapte ci apar în timp, în valuri și în etape. Doar prin acceptare putem ajunge la compasiune și iertare. Prin acceptare și renunțare ajungem să ne eliberăm de trecut, resentimente, negări.

Autor: Nicoleta Leahu

Articole înrudite
Cuplu
Cum e relația de cuplu alături de un misogin?

03.06.2020 | 301 vizualizare

Cum e relația de cuplu alături de un misogin?

Din experiența mea știu foarte bine că a spune - te iubesc - nu arată ceea ce se întamplă cu adevărat într-o relație. Sunt persoane care sunt profund nemulțumite de partener, sunt abuzate fizic și ps…

Cuplu
Ce cred bărbații despre frumusețea femeilor?

03.06.2020 | 385 vizualizări

Ce cred bărbații despre frumusețea femeilor?

Dacă ești înzestrat de la natură cu o frumusețe aparte, ai o problemă. Care este cea mai mare dorință a unui părinte? Să aibă un copil frumos și arătos, sănătos și la care să se uite toată lumea și s…

Cuplu
Despre Dragoste

13.05.2020 | 422 vizualizări

Despre Dragoste

Odată, Osho a fost întrebat de unul din ucenicii săi - În relația mea de dragoste simt adeseori că îmi pierd sinele și încep să mă simt îngrădit de iubita mea. Ce pot face? Răspunsul lui Osho nu s-a …

Cuplu
Secretul comunicării eficiente în relația de cuplu

05.05.2020 | 318 vizualizări

Secretul comunicării eficiente în relația de cuplu

Învățați să vă cunoașteți partenerul, să descoperiți momentele propice pentru a vă comunica necesitățile. Învățați să vă calibrați pe necesitățile celuilalt și mai presus de toate rețineți - femeile …

Cuplu
Când o relație nu mai poate fi salvată?

04.05.2020 | 525 vizualizări

Când o relație nu mai poate fi salvată?

Deși avem câțiva experți veritabili și foarte mulți închipuiți, iar în decursul anilor tehnicile de intervenție în cuplu s-au tot dezvoltat, mai sunt multe lucruri de aflat în consilierea de cuplu, m…

Cuplu
De ce dispar fluturașii?

04.05.2020 | 353 vizualizări

De ce dispar fluturașii?

Dorința sexuală are la bază sisteme neuronale specifice, printre care se numără hipotalamusul și amigdala. Îndrăgostirea (sau iubirea pasională) este asociată cu o activare crescută a dopaminei, nora…