Suferinţa – necesitate sau adicţie?

Suferinţa – necesitate sau adicţie?

Nu vom vorbi de această dată despre sărăcie, copii malnutriţi, despre problema apei potabile sau a bolilor care au decimat populaţia globului – care sunt suferințe la nivel mondial.

Vom vorbi despre noi, oamenii, care încearcă să supravieţuiască aşa cum pot suișurilor şi coborâşurilor vieţii.

Fiecare dintre noi avem în noi încă din copilărie anumite amintiri dureroase, traume cu care am învăţat să mergem înainte. Totuşi, acestea de multe ori ies la suprafață în urma unor noi evenimente ca niște ancore de suferință și temeri inexplicabile, care nu ne permit să fim liberi și să acţionăm fără compromisuri, sau să ne bucurăm de viaţă.

Oricât de stupid ar părea, această suferință se cristalizează în jurul propriului nostru ego şi ne crează o imagine de sine falsă. Această imagine de sine, falsă, o exprimăm în permanență în relaţiile şi interacţiunile noastre cu celelalte persoane. Să luăm, de exemplu, oamenii lipsiţi de încredere în sine: aceştia au dezvoltat această neîncredere încă din copilărie din cauza lipsei de suport din partea celor apropiaţi care le repetau că sunt incapabili de a realiza ceva și că nu sunt buni de nimic. Ei se vor folosi de ea pentru a atrage atenția celor din jur și pentru a-și găsi scuze în anumite momente cheie.

Însă ce se întâmplă atunci când cineva vine şi le spune exact contrariul a ceea ce ei au început de mult să creadă despre ei înşişi? Prima reacţie este una de entuziasm care chiar i-ar putea mobiliza într-o direcție bună, doar că imboldul primit nu va ţine decât până în momentul în care vor începe să acţioneze.

Atunci toate fricile care s-au format în jurul traumei se vor manifesta ca și un balast, ca și obstacole și din lipsa experienței în acea direcție vor apare primele eșecuri care îi vor dezamăgi și îi vor face să renunțe, fiind tot mai convinși că suferința are un temei real, spunându-și "avea dreptate tata când zicea că sunt incapabil".

Astfel suferinţa s-a transformat în adicţie (să nu uităm că tot ea este cea care conferă o identitate și legătură emoțională cu cei care i-au adus în această ipostază la început) și devine ca și o a doua natură a lor. Au învățat să jongleze cu suferința, să se folosească de ea într-un mod egoist și pervers în avantajul lor, ea la rândul ei obligându-i să intre într-un cerc vicios gen "fără suferință nu pot merge mai departe" și plasându-i într-o zonă de comfort.

Devine o impostură din care reuşesc să iasă doar fiind cât mai conştienţi la reacţiile lor faţă de cei din jur şi faţă de viaţa lor, în general. Însă de cele mai multe ori este dificil de a depăși starea de comoditate și egoismul în care se încrâncenează să existe, tocmai pentru că deja știu că suferința le aduce beneficii.

Se poate spune că suferinţa este necesară atunci când este folosită ca o unealtă în creativitate. Această scoate din subconştientul nostru trăiri intense şi ajută persoanele să devină mai creative și să se exprime mai cu patos, să impresioneze publicul jucându-se mai abil cu acel "corp al durerii" (pe care îl avem cu toţii).

Se cunoaște că aceste persoane crează intenţionat, inconștient, de cele mai multe ori, conjuncturi "nefericite" tocmai pentru a-și alimenta creativitatea. Ele sunt fine observatoare ale reacțiilor celor cu care interacționează în astfel de situații și iși extrag de acolo tot ceea ce au nevoie pentru a crește profesional.

Doar că din dorința de a-și dezvolta cât mai mult performanțele artistice, conjuncturile nefericite create astfel iau amploare și își pun amprenta din ce în ce mai mult asupra vieții personale, ele nemaifiind capabile, de la un moment dat, să lege relații sănătoase și de durată, afundându-se tot mai mult în suferință și uitare de sine. Iar de aici și până la găsirea de noi adicții, nu mai este decât un singur pas.

Articole înrudite
Psihologie
Supărarea – consecința mândriei și a incapacității de a comunica

16.09.2021 | 46 vizualizări

Supărarea – consecința mândriei și a incapacității de a comunica

Fiecare om se supără. Chiar și azi, mergând pe stradă, cineva te-a călcat pe picior și nu și-a cerut iertare? Te-ai supărat? Da! Sau omul drag a făcut ceva nepotrivit. Te-ai întristat? Cu siguranță. …

Psihologie
Este periculos să asculți plângerile altor persoane

12.09.2021 | 40 vizualizări

Este periculos să asculți plângerile altor persoane

Fiecare din noi știe pe cineva care întotdeauna se plânge, când orice conversație cu el se rezumă doar la problemele lui. Astfel de persoane întotdeauna au probleme cu munca, cu viața personală, cu c…

Psihologie
Nemulțumirile pot distruge mintea și corpul

12.09.2021 | 61 vizualizare

Nemulțumirile pot distruge mintea și corpul

Emoțiile negative ne distrug la nivel psihic și fizic. Știind acest lucru, de ce continuăm să ne plângem? În acest mod noi încercăm să ne exteriorizăm nemulțumirea, crezând ca după aceasta va urma o …

Psihologie
Cum să-ți înveți creierul să nu-și facă griji din cauza lucrurilor puțin importante

11.09.2021 | 35 vizualizări

Cum să-ți înveți creierul să nu-și facă griji din cauza lucrurilor puțin importante

Creierul nostru este organizat în așa mod, ca să reacționeze rapid la orice are loc în jur. Adevărul este că majoritatea reacțiilor se manifestă practic fără participarea noastră – este de ajuns doar…

Psihologie
Unde pot să te aducă visele

10.09.2021 | 32 vizualizări

Unde pot să te aducă visele

Este la fel de obișnuit ca oamenii să viseze ca să respire: în copilărie acest lucru se întâmplă involuntar, iar într-o vârstă mai conștientă, visele se transformă treptat în obiective. Și se mai înt…

Psihologie
Siguranța psihologică – cheia motivației în echipă

23.06.2021 | 91 vizualizare

Siguranța psihologică – cheia motivației în echipă

Siguranța psihologică este o componentă critică a oricărei organizații eficiente și un principiu de bază al unui loc de muncă centrat pe colaborare. Cu siguranță, atunci când ai lucrat cu cineva la u…