Citate de Sfântul Ioan Scărarul

Citate de Sfântul Ioan Scărarul
Imagine de © librariacartilorbisericesti.ro

Dumnezeu este al tuturor!

Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta.

Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire.

Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mândri.

Ascultarea înseamnă a nu te mai încrede în tine toată viaţa, indiferent de ce bine ai săvârşi.

Din ascultare se naşte smerenia, din smerenie discernământul, din discernământ străvederea, iar din aceasta înainte vederea.

Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.

Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui.

Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi.

Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi.

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei.

Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima noastră; mai degrabă, doreşte ca, din iubire pentru El, să avem mereu bucurie în suflet.

Frica de moarte este o însuşire a firii, intrată în ea prin neascultare. Iar tremurarea în faţa morţii este semnul păcatelor nepocăite.

Înainte de toate să ne mărturisim bunului şi singurului nostru Judecător, iar dacă El porunceşte, să ne mărturisim şi tuturor. Căci rănile descoperite nu se vor mări, ci se vor tămădui.

Dumnezeu stă la poarta inimii, cerşind iubirea noastră.

Cel ce nu se supune cuvântului nu se supune nici lucrului. Căci cel ce e necredincios în ceea ce e puţin, e necredincios şi în ceea ce este mult.

Nimic nu împiedică mai mult starea de vorbă cu Dumnezeu, decât starea de vorbă cu lumea.

Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se intăreşte răbdarea, uşa înţelepciunii duhovniceşti.

Smerită cugetare arată nu cel ce se defăimează pe sine; căci cum se va răbda pe sine? Ci cel care, ocărât fiind de altul nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.

Frica laşă este o simţire copilărească în sufletul îmbătrânit de slava deşartă. Frica laşă este o slăbire a credinţei, arătată în aşteptarea plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute.

Ascultarea este viaţă, iar neascultarea este moarte.