Când o relație nu mai poate fi salvată?
Deși avem câțiva experți veritabili și foarte mulți închipuiți, iar în decursul anilor tehnicile de intervenție în cuplu s-au tot dezvoltat, mai sunt multe lucruri de aflat în consilierea de cuplu, mai ales în ceea ce privește stabilitatea efectelor pe termen lung.
Aproximativ 25-30 % din cuplurile care vin pentru consiliere/ psihoterapie nu au beneficii semnificative în urma procesului de intervenție. Asta ne spune că sunt o serie de cupluri care nu mai pot fi salvate prin informațiile și strategiile pe care le avem la îndemână deocamdată.
Care ar fi semnele (potrivit lui Gottman și a echipei sale)?
Atunci când într-o relație partenerii s-au pierdut atât de mult în cercul vicios al criticii, disprețului, atacului, distanțării, încât nu prea mai simt față de celălalt decât durere, dezamăgire, neîncredere, furie. Aceste emoții negative s-au extins ca o tumoare peste tot în relația lor, până și în trecut! Și amintirile lor cele mai frumoase, din perioada de început au fost rescrise din perspectiva durerii prezentului. Acesta este semnul cel mai mare că o relație este pe moarte: când partenerii nu mai găsesc aproape nici o amintire dragă unul despre celălalt.
Cum se întâmplă asta?
Mintea noastră nu poate avea două imagini diferite sau emoții contradictorii față de o persoană. Nu pentru mult timp. La început persoana iubită are o aură pozitivă pentru noi. Micile "greșeli" sunt trecute cu vederea și sunt puse pe seama circumstanțelor. Pe măsură ce se adună "buline negre" însă, aceleași comportamente încep să fie puse pe seama unor trăsături de caracter (ex: egoism, indiferență, lipsă de ambiție, curaj, etc). Astfel, începem să avem două versiuni diferite față de partener/ă: iubitor/oare, minunat/ă, jucăuș/ă versus nepăsător/oare, delăsător/oare, iresponsabil/ă, etc.
Mintea începe să se întrebe care dintre aceste versiuni este cea reală? Pe care să o credem? Dacă șirul de interacțiuni negative continuă, în timp se vor aduna mai multe dovezi pentru imaginea negativă… Și aceasta va prelua controlul și o va șterge pe cealaltă pentru că nu pot rămâne nici măcar amintiri despre caracterul plăcut al acestei persoane care acum pentru noi devine sursa principală de durere pentru noi. Cineva care te rănește atât de tare nu poate fi și bun! Ce s-a întâmplat cu acel caracter minunat care ne aducea atâta bucurie? S-a schimbat sau de fapt nu i-am văzut noi niciodată adevărata față întunecată?
De cele mai multe ori, aceasta din urmă este concluzia la care ajungem și atunci nu mai găsim nimic de apreciat la partener, nimic drag față de care să ne exprimăm afecțiunea. Casa s-a dărâmat din temelii, nu mai există prietenie, afecțiune, nu îl mai cunoaștem pe celălalt și nu ne mai cunoaște nici el/ea, distanța emoțională este imensă.
Rescrierea amintirilor frumoase este așadar semnul ultim al unei relații pe moarte…
