Citate de Erich Fromm: Iubire, fericire, libertate și singurătate
Îți prezentăm 30 de citate ale marelui filozof Erich Fromm. Sunt cuvinte care îți vor da forțe noi și vor trezi în tine dorința de a te ridica atunci când ai căzut și de a zâmbi cu sufletul deschis. Cuvintele filozofului nu te vor lăsa indiferent.
- Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască, să devină ceea ce îi permite potenţialul. Cel mai important produs al efortului său este propria personalitate.
- Noi nu trebuie să dăm nimănui explicaţii până când faptele noastre nu provoacă durere şi nu îi deranjează pe ceilalţi. Câte vieţi au fost distruse prin această obligaţia “de a da explicaţii”, care presupune faptul de a fi neînţeleşi, adică de a vă îndreptăţi. Lăsaţi să vă judece după faptele dvs şi după ale lor – despre adevăratele dvs intenţii orice om liber nu trebuie să dea explicaţii nimănui, decât sieşi, conştiinţei sale şi câtorva care au dreptul de a cere explicaţii.
- Dacă eu iubesc, am grijă, adică particip activ în dezvoltarea şi fericirea celuilalt, înseamnă că nu sunt spectator.
- Scopul omului – e să fie el însuşi, iar condiţia de a atinge acest scop este să fii om pentru tine însuţi. Nu renunţarea la sine, nici egoismul, ci dragostea faţă de sine, nu refuzul individualităţii – dar confirmarea propriului eu: iată adevăratele ţeluri superioare ale eticii umanitare.
- Viaţa nu are un alt înţeles decât acela pe care i-l dăm fiecare, cu toată forţa de care suntem capabili.
- Dacă omul poate trăi fără impuneri, neautomat, ci spontan, atunci el se conştientizează pe sine ca personalitate creativă şi înţelege că viaţa are un singur sens- însăşi viaţa.
- Suntem ceea ce ne-am indus singuri şi ceea ce ne-au indus alţii.
- Fericirea nu este un dar dumnezeiesc, ci o realizare pe care omul o dobândeşte prin munca lui interioară.
- Pentru om totul e important în afară de propria viaţă şi arta de a trăi. El trăieşte pentru orice dar numai nu pentru el însuşi.
- Numai un om sensibil nu poate să se abţină de la o profundă întristare faţă de tragediile irecuperabile ale vieţii. Şi bucuria, şi tristeţea – sunt trăiri de neevitat ale omului plin de viaţă.
- Destinul nefericit al multor oameni este rezultatul nealegerii lor. Ei nu sunt nici vii, nici morţi. Viaţa devine ca o scândură, o ocupaţie fără valoare, iar afacerile – doar mijloc de protecţie faţă de chinurile de a fi în lumea umbrelor.
- Înţelesul expresiei”a fi viu” nu este unul static, ci unul dinamic. Existenţa este acelaşi lucru cu descoperirea puterilor specifice ale organismului. Actualizarea puterilor potenţiale este calitatea înnăscută a tuturor organismelor. De aceea descoperirea potenţialului omului conform legilor naturii ar trebui văzută ca un scop al vieţii.
- Compasiunea şi îngrijorarea presupun faptul că eu trăiesc în mine tot ceea ce trăieşte omul de alături. Ca urmare, în această trăire: eu cu dânsul suntem una. Toate cunoştinţele despre celălalt sunt veridice într-atât încât se bazează pe trăirea pe propria piele a ceea ce trăieşte el.
- Ura este produsul vieţii neîmplinite.
- Totul se va schimba când vom trece de la „a avea” la „a fi”.
- Faptul că milioane de oameni împărtăşesc aceeaşi boală mentală nu îi face pe toţi sănătoşi.
- Numai cine are încredere în sine îi înţelege pe cei de lângă el.
- Omul este singurul animal pentru care propria sa existenţă constituie o problemă pe care trebuie s-o rezolve.
- A iubi înseamnă să te angajezi fără garanţie, să te dăruieşti în totalitate în speranţa că iubirea ta va produce iubire în persoana iubită.
- Iubirea imatură spune: „Te iubesc pentru că am nevoie de tine.” Iubirea matură spune: „Am nevoie de tine pentru că te iubesc.”
- Lasă-ţi mintea să pornească într-o călătorie printr-o stranie lume nouă. Lasă deoparte toate gândurile de până acum despre lume. Lasă-ţi sufletul să se îndrepte într-acolo unde tânjeşti să fii. Închide-ţi ochii şi permite-i spiritului tău să se înalţe şi vei trăi cum n-ai făcut-o niciodată mai înainte.
- Dreptul de a ne exprima gândurile înseamnă ceva numai dacă suntem capabili să avem gânduri proprii.
- Nimeni nu poate să se implice cu adevărat în viaţă fără a fi adeseori trist.
- Iubirea nu este un sentiment de care să se poată bucura oricine, indiferent de gradul său de maturitate… Tentativele omului de a iubi vor fi sortite eşecului, dacă nu va încerca, cât se poate de activ, să-şi dezvolte personalitatea deplină, astfel încât să ajungă la o orientare productivă; că satisfacţia în iubirea individuală nu poate fi atinsă fără capacitatea de a-ţi iubi aproapele, fără o autentică smerenie, fără curaj, credinţă şi disciplină. Într-o cultură în care calităţile acestea sunt foarte rare, dobândirea capacităţii de a iubi rămâne de asemenea, inevitabil, o realizare rară. Şi într-adevăr, putem să ne întrebăm fiecare câte persoane care iubeau cu adevărat am cunoscut.
- De ce societatea trebuie să se simtă responsabilă numai pentru educaţia copiilor, dar nu şi pentru educaţia adultilor de orice vârstă?
- A fi îndrăgostit de cineva înseamnă mult mai mult decât a fi stăpânit de un sentiment copleşitor – înseamnă a lua o hotărâre, a face o judecată, a te angaja printr-o promisiune. Dacă dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nicio bază pentru făgăduinţa de a iubi pe cineva pe toată durata vieţii. Sentimentele vin şi se duc. Cum aş putea promite statornicie dacă m-aş baza numai pe ele, fără să mă biziuesc pe judecata minţii şi pe voinţa caracterului?
- Este imposibil să iubim şi să fim înţelepţi.
- Trebuie să te regăseşti în omul tău iubit, dar nu să te pierzi în el.
- Oricât de straniu ar fi, însă capacitatea de a fi singur este o condiţie pentru a iubi.
- Caracterul copilului este o replică a caracterelor părinţilor, el se dezvoltă ca un răspuns la caracterele lor.
Sursă: dozadesucces.ro