Ciate de Robert Louis Stevenson

Nu judecați în fiecare zi după recolta pe care o culegeți, ci prin semințele pe care le plantați.

Politica este poate singura meserie pentru care se crede ca nu este necesara nici o pregatire.

Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat.

Cele mai crude minciuni sunt spuse adesea in tacere.

Sa calatoresti cu speranta e mai bine decat sa ajungi.

Un prieten este un dar pe care tu ti-l faci tie insuti.

Fiecare traieste vanzand cate ceva.

Sfintii sunt pacatosi care se descurca.

Cartile sunt destul de bune in felul lor, dar sunt inlocuitori patetici pentru viata.

Mana care ne hraneste este, foarte adesea, cam primejduita sa fie muscata. Nu-i iertam nimanui, cu totul, darul ce ni l-a facut.

Orice om se convinge ca a gresit in fiecare etapa precedenta a drumului sau prin viata, doar pentru a trage uluitoarea concluzie ca, in sfarsit, tot ce face e pe deplin intemeiat.

Cata vreme iubim, servim la ceva; cata vreme suntem iubiti de altii, as spune aproape ca suntem indispensabili.

Nu judeca fiecare zi dupa recolta pe care o culegi, ci dupa semintele pe care le plantezi.

Să fii plin de admiraţie şi departe de orice invidie; să te înveseleşti în mare măsură de binele altora; să iubeşti cu o asemenea generozitate a inimii încât dragostea ta să fie o posesiune dragă în absenţa răutăţii; acestea sunt daruri ale...

Omul care a avut succes este acela care a trăit bine, a râs adesea şi a iubit mult; acela care a câştigat respectul celor înţelepţi şi dragostea copiilor; care şi-a îndeplinit rolul în viaţă şi şi-a realizat misiunea; care a lăsat în urmă o lume...

Amintirile sunt o haină magică ce nu se uzează din pricina folosirii.

Micuţele zâne (puterile latente ale subconştientului), atunci când concep un roman, mi-l transmit capitol cu capitol, astfel încât, eu, presupusul autor, nu ştiu niciodată cum se va derula acţiunea în continuare. Nici măcar această parte a muncii...

Viaţa nu constă în a juca bine cu cărţi bune, ci în a juca bine o mână proastă.

Sub cerul verii înalt şi plin de stele O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele; Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele. – Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte, Iată şi-epitaful care mă încape: Aici el zace să vă fie...

Un prieten este un dar pe care ţi-l faci ţie însuţi.

A fi ceea ce suntem cu adevărat şi a deveni tot ceea ce putem fi mai bun - acesta este adevăratul scop al vieţii.

Deodată izbucni o năprasnică explozie de suduieli şi alte zgomote, scaunele şi masa zburară pârâind, urmă un zăngănit de oţele, apoi un strigăt de durere şi după o clipă Câine Negru o rupse la fugă cât îl ţineau picioarele, hăituit de căpitanul...

Ţin întotdeauna două cărţi în buzunar; una pe care să o citesc, şi una în care să scriu.

Acea persoană se poate zice că are succes care a trăit bine, a râs des şi a iubit mult; care a câştigat respectul oamenilor inteligenţi şi iubirea copiilor. Care şi-a făcut datoria în domeniul de activitate şi şi-a îndeplinit misiunea şi destinul;...

Vinul este poezie îmbuteliată.

Nu caut bani şi n-am iubiri de dus, Nici cu prieteni a mă ţine, Mi-ajunge cerul cel de sus Şi drumul de sub mine.

Căsnicia este o conversaţie lungă, pigmentată cu dispute.

Cea mai subapreciată datorie este datoria de a fi fericit.

Nu există tărâmuri străine. Turistul este cel care e străin.

Să călătoreşti cu speranţă e mai bine decât să ajungi la destinaţie.

Bărbatul căsătorit devine egoist şi delăsător şi se degradează moral.

Dificultatea literaturii nu este să scrii, ci să scrii ceea ce vrei să spui.

Omul este o creatură care trăieşte nu doar cu pâine, ci în primul rând cu slogane.

Viaţa se schimbă pentru cel ce se căsătoreşte: drumul e lung, drept şi plin de praf, până la mormânt.

Există o părtăşie mai liniştită chiar decât singurătatea şi care, corect înţeleasă, este singurătatea perfectă.

Obiceiul de a fi fericit îţi dă posibilitatea de a te elibera uneori chiar întru totul de orice forţă dominatoare exterioară.

Chiar dacă doctorul nu îţi dă nici un an, chiar dacă ezită să îţi dea şi o lună, fă un efort şi vezi ce poţi face într-o săptămână.

Este mai bine să găseşti un om fericit decât o bancnotă de cinci lire. El este strălucitor şi prietenos şi când intră în încăpere, ai impresia că s-a aprins o lumânare.

Deşi hainele îi erau jerpelite şi vorba grosolană, nu aducea a marinar de rând; mai curând părea să fie un comandant sau un secund deprins să fie ascultat ori să lovească.

Insulă aurie-a mării – numele tău gingaş Îmi curge blând în urechi, ca o melodie-n vis. Am iubit acea mare, iar o dată sau de două ori Am călcat şi eu pe insulele din Paradis.

Căpitanul se răsuci pe călcâie; culoarea arămie a feţei lui dispăruse şi chiar şi nasul i se făcuse vânăt; avea uitătura omului care a zărit o stafie, ori ceva şi mai rău, dacă există; într-o clipită devenise atât de bătrân şi de prăpădit.

Spre ce-orizonturi ne vom aventura azi pe nesfârşita mare, Ocolind furtunile şi călăuziţi de-o stea sau de un far? Vom îndrepta prova spre ţărmurile Africii sclipind albe-n soare, Spre Providence sau Babilon, sau spre porturile din Malabar?

Oricine îşi poate purta povara, cât ar fi de grea, până la căderea nopţii. Oricine îşi poate îndeplini munca, oricât de dificil ar fi, timp de o zi. Oricine poate trăi dulce, răbdător şi afectuos, pur până la apusul soarelui. Şi asta este tot ce...

Oricine îşi poate purta povara, oricât de grea, până când cade noaptea. Oricine îşi poate face munca, oricât de grea, pentru o zi. Oricine poate trăi fericit, răbdător, iubitor, inocent, până când soarele apune. Şi despre asta este viaţa. Să o...

Noaptea este perioada de o moartă monotonie sub acoperişul unei case; dar sub cerul liber păşeşte uşor, cu stelele şi ceţurile şi parfumuri sale, iar orele sunt marcate de schimbările de pe faţa naturii. Ceea ce pare a fi un fel de moarte...

Sfinţii sunt păcătoşi care au continuat să meargă.

Oricine a ajuns acolo unde este, a trebuit să înceapă de unde era.

Sursă: rightwords.ro