Trucurile companiilor pentru a continua să cumpere petrol din Moscova

Luați niște petrol rusesc, amestecați-l cu altul și gata. Potrivit lui Javier Bias, expertul Bloomberg în materii prime, mai multe companii europene, cu Shell în pole position, s-au obișnuit cu aceste trucuri, scrie presa italiană.

Trucurile companiilor pentru a continua să cumpere petrol din Moscova
Imagine de © Paul Rapson / Sciencephoto

Țițeiul rusesc ajunge în Letonia, se alcătuiește un amestec de 49% țiței rusesc și 51% țiței din altă țară, iar barilul nu mai este rusesc și automat, nu este supus sancțiunilor și limitărilor.

În acest fel, rafinăriile salvează şi capra, și varza. Opinia publică nu are ce să obiecteze, se respectă sancţiunile impuse de SUA, Canada și Marea Britanie (primele două fiind în vigoare de la sfârșitul lunii aprilie, cea a Londrei - la sfârșitul lui 2022) și se câştigă bani buni de pe urma țițeiului rusesc, care în prezent este vândut pe piețe la preţuri mai mici.

Teoretic şi la nivel declamativ achizițiile din Rusia scad, în timp ce în realitate cresc sau în orice caz rămân constante.

În cazul Shell (prima companie petrolieră privată din lume), explică Bias, pentru a permite comercializarea noului amestec, compania a schimbat așa-zișii termeni și condiții generale ale contractelor sale.

Noua formulare este următoarea: „Mărfurile sunt considerate a fi de origine rusă dacă sunt produse în Rusia, sau dacă 50% sau mai mult din conținutul lor (în volum) este constituit din material produs în Rusia”. Și nimic de spus, amestecul are loc dincolo de granița rusă.

La polul opus, compania franceză Total și cea spaniolă Repsol au declarat în mod explicit că mărfurile care conțin măcar o parte din petrolul rus nu trebuie achiziționate.

Întrebat de IlFattoquotidiano.it, grupul Eni reiterează că a „suspendat semnarea de noi contracte legate de achiziționarea de țiței din Rusia. Și în orice caz, va funcționa cu respectarea deplină a dispozițiilor instituțiilor europene și naționale”, fără a da totuși alte indicații privind problema amestecurilor.

Pe piața petrolului, comercianții șoptesc despre un „amestec leton” folosit în principal pentru a produce motorină. În mod obișnuit, încărcătura cu țiței rusesc pleacă din portul Primorsk, lângă Sankt Petersburg, și ajunge în Ventspils, un port din Letonia care găzduiește un terminal petrolier mare care are o capacitate amplă de stocare.

Povestea este cu atât mai stranie cu cât Letonia, Lituania și Estonia, spre deosebire de celelalte țări din UE, au anunțat oprirea importurilor de hidrocarburi rusești.

Proceduri similare au loc și în Țările de Jos, sau în largul mării, cu transferuri de la navă la navă. Aceste tehnici amintesc de cele folosite în trecut pentru a introduce pe piață țițeiul iranian sau venezuelean, ambele fiind supuse sancțiunilor.

În aceste cazuri, marfa era numită „amestec din Malaezia” sau „amestec din Singapore”, deoarece încărcăturile erau folosite mai ales în Orientul Îndepărtat. Luna trecută, Shell a cerut scuze în mod public pentru că a cumpărat un transport de un milion de barili din Rusia vândut de compania multinațională Trafigura.

Profiturile au fost alocate de compania britanică unui fond de ajutorare pentru populația ucraineană. Ieșirea din operațiunile rusești a cauzat companiei Shell pierderi bugetare estimate la trei miliarde de euro. Printre principalii acționari ai Shell se numără fondul de investiții al băncii centrale norvegiene (2,8%), Blackrock (4,2%) și Vanguard (2,5%).

Între timp, în Marea Britanie, o piață pe care Shell o prezidează cu o cotă de piață de 13,5%, creșterea record a prețurilor la benzină și motorină a fost unul dintre principalii factori care au permis inflației să ajungă la 7% în luna martie, cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani.

Prețurile medii la benzină au crescut cu 12,6 pence pe litru între februarie și martie, aceasta fiind cea mai mare creștere lunară din 1990.