Prin analizarea modelelor de temperatură și salinitate ale suprafeței mării din Oceanul Atlantic, studiul publicat prima dată în jurnalul academic Nature Climate Change a evidențiat că slăbirea circulației curenților din secolul trecut are cel mai probabil legătură cu o pierdere a stabilității sistemului.
Constatările susțin evaluarea conform căreia declinul AMOC nu reprezintă doar o fluctuație sau un răspuns direct la temperaturile în creștere, ci înseamnă probabil și apropierea unui prag critic dincolo de care sistemul de circulație al curenților oceanici s-ar putea să nu mai funcționeze sau să funcționeze într-un mod care va conduce la fenomene meteo extreme”, a mai declarat Niklas Boers, care este și cercetător în cadrul Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania.
Dacă AMOC nu ar mai funcționa corespunzător, emisfera nordică ar începe să se răcească într-un ritm alert și intens, nivelul mării în Atlantic ar crește, cantitatea globală de precipitații ar începe să scadă în Europa și America de Nord, iar musonii și-ar putea schimba cursul, conform serviciului de meteorologie din Marea Britanie.
Alte modele climatice, mult mai optimiste, au prevăzut că este puțin probabil ca AMOC să își slăbească ritmul înainte de 2100, însă acest lucru se va întâmpla în secolul următor.