Rămânem la cheremul Gazprom? România nu va putea să-și asigure nici consumul său intern

Potrivit unei analize a Ziarului Financiar de la Bucureşti, amânarea pentru o perioadă nepermis de mare a proiectelor de explorare şi producţie de gaz din Marea Neagră pune România într-o situaţie greu de imaginat.

„Astfel, aceste volume noi abia vor putea acoperi cererea internă în 2030 în contextul declinului abrupt al producţiei de pe uscat. Dacă nimic nu se schimbă din zona de producţie pe uscat, exportul de gaze din Marea Neagră poate şubrezi siguranţa alimentării interne, fiind cu atât mai necesar ca noile volume să ajungă la consumatorii de aici”, constată zf.ro.

Potrivit publicaţiei, în noua lege off-shore însă, producătorii din Marea Neagră nu mai au nicio obligaţie privind vânzarea gazului în România, chiar dacă aceste volume sunt necesare pentru acoperirea cererii de aici.

„Prin lansarea proiecte­lor de gaze din Marea Neagră în acest moment mai degrabă se limitează scă­derea de producţie de pe uscat decât se creează oportunitatea unor viitoare exporturi”, spune Szabolcs Nemes, ma­naging partner în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România.

Potrivit calculelor ZF bazate pe Planul de Dezvoltare a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale pentru perioada 2020-2029 realizat de Transgaz, compania naţională de transport al gazului natural, la nivelul anului 2030, producţia internă de gaze naturale, care include cantităţile extrase de OMV Petrom, Romgaz, perimetrul Neptun Deep şi volumele Black Sea Oil and Gas, va ajunge la circa 12 miliarde de metri cubi, an în care consumul va fi de 12,4 miliarde de metri cubi.

Practic, statisticile oficiale arată că perioada în care proiectele de producţie din Marea Neagră îşi vor atinge maximul va coincide cu scăderea semnificativă a producţiei pe uscat, astfel că la final producţia internă doar va putea acoperi cererea.

Principalul zăcământ va putea începe producţia abia în 2027

Spre exemplu, în cazul proiectului Neptun Deep, acolo unde acţionari cu procente egale sunt OMV Petrom şi Romgaz (statul român), vârful de producţie, estimat la șase miliarde de metri cubi pe an, ar putea fi atins în perioada 2028-2030, asta dacă producţia chiar va începe în 2027.

În statisticile Transgaz, de exemplu, startul proiectului era estimat pentru anul 2024, dar din cauza schimbărilor legislative, care au dus la exilul gigantului american ExxonMobil din proiect, producţia ar putea fi demarată abia în 2027. Mai departe, nici la Black Sea Oil & Gas (BSOG) lucrurile nu au mers conform planurilor, aşa că producţia nu a început anul trecut, ci este estimată pentru finalul primului semestru de anul acesta.

Aici, pe vârf de producţie, se va putea extrage circa un miliard de metri cubi de gaze, după care urmează perioada de declin.

Dacă proiectul Neptun Deep nu va fi demarat nici în 2027, atunci, până la finalul acestei decade, România va trebui să importe jumătate din necesarul său de consum, unul dintre cele mai pesimiste scenarii de lucru din acest moment.

Moldova nu scapă de Gazprom?

Amintim că autorităţile de la Bucureşti au declarat de mai multe ori că ar putea asigura cu gaze şi Republica Moldova, care depinde 100% de Gazprom. Asta în special după ce zece ani în urmă se anunța despre o descoperire semnificativă la exploatările din Marea Neagră, estimările preliminare plasând doar zăcământul de gaze Neptun la circa 84 de miliarde de metri cubi, care echivalează cu şase ani de consum de gaze în România.

„Obiectivul nostru este asigurarea sută la sută a resurselor de gaze necesare economiei româneşti şi Republicii Moldova”, declara președintele de atunci al României, Traian Băsescu.

Prognozele arătau că deja în anul 2020 va începe extracţia de gaze naturale din aceste perimetre. A trecut însă un deceniu, dar exploatarea comercială a zăcămintelor aşa şi nu a început. De vină ar fi diverse jocuri politice, care au dus la tergiversarea şi la blocarea de facto a exploatării comerciale a acestor zăcăminte.