Psiholog ucrainean, despre efectele războiului asupra copiilor

Peste jumătate dintre copiii ucraineni au fugit din calea războiului, peste graniță sau în alte orașe mai sigure din țara lor. Au fost forțați să-și abandoneze jucăriile, școala, să se despartă de prietenii și de tații lor, să doarmă în subsoluri sau în case străine. Toate aceste traume vor fi cu greu vindecate, avertizează specialiștii în sănătate mintală consultați de Libertatea.

Psiholog ucrainean, despre efectele războiului asupra copiilor
Imagine de © libertatea.ro

UNICEF estimează că 60% dintre copiii ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele de la începutul războiului: două milioane s-au refugiat în alte țări, iar alte 2,5 milioane au fost strămutați în Ucraina.

Un raport ONU de la finalul lunii martie arată că peste 100 de copii au fost uciși în timpul conflictului din Ucraina și alți 134 au fost răniți, însă, în realitate, numerele ar putea fi mai mari.

Copiii rămași în Ucraina prezintă manifestări severe ale traumei Războiul are un impact negativ mai puternic asupra copiilor rămași în Ucraina. Ei văd cum lumea în care au trăit liniștiți până de curând le este distrusă, iar părinții lor suferă.

Originară din Poltava, Ucraina, Lunova Anna Оleksiivna, 33 de ani, face din 2013 psihoterapie cu copii, adolescenți și părinți. Din februarie, specialista consiliază online, din Germania, familiile afectate de război.

Într-o discuție cu Libertatea, Oleksiivna spune că majoritatea copiilor cu care lucrează prezintă manifestări severe ale traumei, iar unele lucruri pe care i le-au împărtășit sunt de-a dreptul șocante.

„În general, au un astfel de set de sentimente: agresivitate, frică, nervozitate, nesiguranță, care pot avea ca rezultat crize frecvente de furie și nesupunere”, spune psihoterapeutul.

„Unii copii nu s-au putut relaxa nici când au ajuns într-un loc sigur”

Un alt semn vizibil de șoc este deconectarea de la lumea exterioară. Copiii se închid în ei și apare așa-zisa „înghețare” a sentimentelor. „Acest lucru este destul de periculos, deoarece comportamentul copilului pare calm la exterior. Părinții cred că totul este în regulă, iar mai târziu ajung să se întrebe de ce, de exemplu, copilul nu plânge din cauza morții tatălui său”.

Oleksiivna povestește că unii copii au fost traumatizați de sunetele bombardamentelor și trăiesc într-o frică permanentă. „Sunt cazuri de copii care nu s-au putut relaxa nici când au ajuns într-un loc sigur”.

Războiul afectează dezvoltarea normală a copiilor

Însă cele mai grave consecințe sunt suportate de copiii care văd cu propriii ochi că „ceva rău” se întâmplă cu părinții lor – bătăi, crimă, viol. „La urma-urmei, părinții reprezintă siguranța lor. Dacă li se întâmplă ceva părinților, copiii percep asta ca și cum li s-ar întâmpla lor și atunci întreaga lor lume se prăbușește”.

Războiul le încalcă copiilor și un sentiment de bază, cel al siguranței, care stă la baza unei dezvoltări normale.

„De aceea, pentru copiii noștri ucraineni este foarte greu să învețe acum. Dar există șanse mari ca atunci când războiul se va încheia, majoritatea copiilor să revină la starea lor emoțională stabilă”, este de părere Lunova Anna Оleksiivna.

Efectele sunt pe termen lung

Un studiu realizat de War Childhood Museum din Sarajevo, Bosnia și Herțegovina arată că bunăstarea, sănătatea și integritatea copiilor au cel mai mult de suferit. Pentru că lumea pe care ei o percep ca pe un loc sigur se transformă brusc într-un loc care le creează durere, tristețe și multă confuzie.

Războiul lasă urme și asupra celor care au fugit din calea lui. 38.000 este numărul aproximativ al copiilor ucraineni care au rămas în România de la începutul războiului. Dintre aceștia, aproape 12.000 au sub 5 ani.

Din luna martie, împreună cu alți doi colegi, psihologul clinician Denisa Tănase, 48 de ani, oferă gratuit consiliere psihologică refugiaților ucraineni care ajung în România.

„Violența și amploarea suferinței vor avea un impact profund și de lungă durată asupra copiilor și adolescenților ucraineni. Ei sunt extrem de vulnerabili la efectele traumei, chiar și la mult timp după producerea evenimentului declanșator”, a declarat pentru Libertatea psihologul.

Copii care „se joacă de-a bombardamentul”

În timp ce unii copii ajung în țară extenuați, dar nu pot mânca și nu pot dormi din cauza stresului și anxietății, alții nu par a fi speriați și se joacă. „În aceste cazuri însă trebuie să ținem cont și de faptul că ei își pot masca emoțiile”, subliniază Denisa Tănase.

Majoritatea ucrainenilor care ajung în țara noastră, adulți și copii deopotrivă, au o stare emoțională ce exprimă neliniște, stres, durere, nesiguranță, incertitudine.

„Toate acestea sunt urmări ale traumei războiului, dar și ale dramei despărțirii de cei dragi și de casă, cărora li se adaugă, în cazul adulților și adolescenților, temerile legate de viitor”, spune psihologul.

În general, principala nevoie a adulților este de a primi informații. În ce-i privește pe copii, acestora trebuie să li se satisfacă nevoile de bază: hrană și un loc unde să doarmă.

Katerina Sukhorebska, care are o librărie în Lviv unde desfășoară activități artistice pentru copiii strămutați de război, a declarat pentru The Guardian că aceștia pictează realitatea războiului. „Desenează bombe și tancuri, pentru că asta văd cu ochii lor. Dar în desenele lor există și speranță, și dorința de pace și victorie”.

Dacă mama este stabilă, și copilul va fi

Din punct de vedere mintal, Denisa Tănase spune că este foarte importantă atitudinea adulților, mai ales a mamelor, deoarece copii au reacții de cele mai multe ori imitative, cei mari fiind modelele lor de învățare.

„Pentru cei mai mici, de 2 sau 3 ani, starea de sănătate mintală depinde de a mamei. Dacă mama se află într-o stare emoțională stabilă, și ei vor fi stabili și liniștiți”.

Riscul sindromului de stres posttraumatic, mai ridicat la copiii de peste 5 ani

Riscul de a se confrunta cu efectele sindromului de stres posttraumatic (PTSD) este mai ridicat la copiii mai mari, care înțeleg ce se întâmplă în țara lor.

„Aceștia au probleme în reglarea emoțional-comportamentală și se confruntă cu dificultăți de adaptare și acceptare a noii situații”, explică Denisa Tănase.

Specialista spune că și absența taților, forțați să rămână în țară după ce guvernul ucrainean a instaurat legea marțială care interzice bărbaților cu vârste între 18 și 60 de ani să plece, are un impact semnificativ asupra psihicului copiilor.

„Pe termen scurt, discutăm despre dorul de tații lor, dar cu implicarea pe termen lung a unui abuz psiho-emoțional intens asupra copiilor. Resimt o teamă constantă gândindu-se că au lăsat în urmă un părinte care luptă în război și conștientizează pericolul, riscul de a nu-l mai vedea niciodată”.