Oțelăriile din Ucraina, o șansă de supraviețuire după modelul Azovstal
Un buncăr la câţiva metri sub pământ: rezerve de apă şi alimente, stive de saltele, toalete şi sobe cu lemne - oţelăria Zaporijstal din Ucraina este un exemplu de construcţie din perioada sovietică, proiectată în vederea unei invazii în URSS, relatează miercuri AFP.
Ca şi uzina Azovstal, ultima redută a rezistenţei ucrainene la Mariupol, Zaporijstal a fost construită cu gândul la război.
„Putem rămâne în adăposturi multă vreme”, susţine Ihor Buhlaev, un angajat al oţelăriei, în vârstă de 20 de ani, îmbrăcat în echipament de protecţie argintiu. „Cred că asta ne dă o şansă de supravieţuire”, spune el, având pe fundal scânteile care sar din metalul topit.
Complexul metalurgic din Zaporojie, în sudul Ucrainei, nu a fost cucerit de invadatorii ruşi, însă producţia s-a oprit treptat, pe măsură ce se apropia linia frontului.
Buncărele subterane de la Azovstal şi Zaporijstal au fost construite la începutul anilor 1930, când omenirea se refăcea după un război mondial şi se îndrepta spre următorul. Au fost gândite să adăpostească mii de muncitori.
La Zaporijstal există 16 buncăre. Cel vizitat de AFP se află la circa zece metri adâncime şi este apărat de o poartă anti-deflagraţie groasă de 10 cm. Într-o sală lungă, luminoasă, cu şiruri de bănci de lemn, încap până la 600 de oameni. Sunt prevăzute rezervoare de apă pentru toalete; există alimente de urgenţă şi sticle de apă, stivuite într-un depozit, şi stive de lemne pentru boilerul de grosimea unui butoi de petrol.
În buncărele de la Azovstal s-au adăpostit sute de civili. Mulţi dintre ei au fost între timp evacuaţi în cadrul unei operaţiuni internaţionale. Au rămas pe loc forţele ucrainene care rezistă în faţa ruşilor. Câtă vreme sunt acolo, Rusia nu poate susţine că a cucerit în întregime Mariupolul, port strategic la Marea Azov.
„Să ne ferească Dumnezeu să ajungem într-o situaţie ca a colegilor de la Azovstal, metalurgişti ca noi, care până la urmă au rămas (în adăpost - n. red.) atâta vreme. (...) Nu doresc asta nimănui”, recunoaşte şeful departamentului de comunicare al Zaporijstal, Aleksandr Lotenkov.
Suprafaţa oţelăriei din Zaporojie este de circa 5,5 kilometri pătraţi, cam jumătate din a celei de la Mariupol. Complexul este însă mare, atât de mare încât deplasarea între unităţi se poate face eficient numai cu vehicule. Impresionante sunt şi numărul de ascunzători posibile în şirurile de clădiri şi tunelurile de dedesubt, şi posturile de observaţie de la înălţime.
Războiul a afectat şi Zaporijstal - nu la fel ca Azovstal, însă afacerile au avut de suferit. Operaţiunile s-au reluat la începutul lui aprilie, când ruşii s-au retras din jurul Kievului apărat cu îndârjire de ucraineni. Săptămâna aceasta a adus o veste bună: Statele Unite au suspendat taxele vamale aplicate importurilor de oţel din Ucraina.
Situaţia rămâne însă grea. Ucrainenii asigură doar aproximativ 1% din importurile americane de oţel. Înainte de război, taxele erau de 25%, pentru a proteja producţia din SUA. Exportatorii ucraineni se confruntă însă acum cu probleme logistice. Căile de transport obişnuite au fost distruse de război.
„Nu vom putea concura cu alţi producători, deoarece costurile lor logistice sunt mai mici, iar pentru a putea exporta în SUA trebuie acum să trimitem producţia de la Zaporojie prin Polonia”, explică directorul general Aleksandr Mironenko.
Exporturile reprezintă acum doar o mică parte din cele dinainte de război, iar relansarea producţiei şi a pieţei vor fi vitale pentru refacerea Ucrainei. Siderurgia este una din principalele industrii exportatoare, care împreună cu mineritul asigura circa 50% din încasările în valută forte ale Ucrainei, reaminteşte directorul Zaporijistal.
