Globalizarea nu merge: Controlul asupra economiilor trebuie recâștigat

Războiul din Ucraina riscă să accelereze fragmentarea globală în mai multe blocuri economice antagonice, a avertizat Fondul Monetar Internațional pe 19 aprilie.

Supremația dolarului

Iată un exemplu în acest sens. China a spus clar că nu crede că Rusia ar trebui exclusă de la reuniunile G20, la fel ca și țara aflată în prezent la cârmă, Indonezia.

„FMI este îngrijorat de riscul revenirii în anii 1930. Se teme că tendința actuală spre deglobalizare va avea ca rezultat creșterea barierelor comerciale, adoptarea standardelor tehnologice naționale și apariția unor monede de rezervă concurente, care ar putea amenința supremația dolarului. Un dezastru, dacă îl ascult”, constată Larry Elliott.

Editorul recomandă să nu ne grăbim, însă, cu concluziile.

„Întărirea cooperării internaționale este un atu, nu există nicio îndoială. Unele probleme globale necesită soluții globale, așa cum a spus pe bună dreptate directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, la o conferință de presă din 20 aprilie.

Apartheid prin vaccinuri

Cu toate acestea, există puține dovezi că modelul actual de globalizare rezolvă aceste probleme. Însuși FMI subliniază acest lucru în cea mai recentă ediție a World Economic Outlook: procesul de reducere a datoriilor este inadecvat.

Dacă globalizarea ar fi funcționat corect, distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19 ar fi fost mai echitabilă, în loc să ducă la un apartheid prin vaccinuri. Ar fi fost luate măsuri mai eficiente pentru a aborda cea mai mare dintre problemele noastre colective: criza climatică.

Eroarea provine din amalgamarea dintre multilateralism și globalizare, în loc să o vedem pe aceasta din urmă ca o variantă a capitalismului internațional care a apărut încă din anii 1990, odată cu prăbușirea comunismului.

China, marele câștigător din ultimii 30 de ani, a înregistrat o reducere marcată a sărăciei, dar a realizat-o prin păstrarea unui control puternic asupra politicii sale economice și asupra mișcărilor de capital. Preocupat de tipul de tratament de șoc administrat Rusiei la începutul anilor 1990, Beijingul și-a liberalizat economia în felul său și în ritmul său. India s-a liberalizat cu prudență.

Lanțurile de aprovizionare complexe nu ne salvează de inflație

Retorica globalizării se referă la lanțuri de aprovizionare bune și eficiente. O diviziune internațională a muncii și lipsa oricăror controale asupra capitalului mută producția acolo unde costurile forței de muncă sunt mai mici și ajută la menținerea prețurilor scăzute în magazine.

Dar, așa cum aflăm acum, nu există nicio garanție că lanțurile de aprovizionare lungi și complexe sunt o apărare inexpugnabilă împotriva inflației.

Dimpotrivă, atunci când liniile de producție la nivel mondial sunt înfundate – fie din cauza unei creșteri a cererii post-pandemice, fie din cauza undelor de șoc din cauza războiului, presiunile costului vieții ies la suprafață.

Ultimii câțiva ani au adus guvernelor beneficiile autosuficienței: fie că este vorba de alimente, combustibil, echipamente de protecție personală sau medicamente pentru COVID-19.

Mai mult decât atât, în ciuda tuturor hype-ului, globalizarea nu a condus la o creștere mai rapidă și la progrese mai rapide ale standardelor de viață pentru majoritatea celor care trăiesc în Regatul Unit și în alte țări dezvoltate.

Pentru cei bogați, desigur, a fost o altă poveste.

Ei au obţinut câștigurile din creșterea globală și le-au ascuns fie în paradisuri fiscale offshore, fie – în cazul oligarhilor ruși – pe piața imobiliară din Londra”, afimră Larry Elliott.

Editorialistul atestă o schimbare a stării de spirit a politicienilor şi elitei, în privinţa locurilor de muncă şi externalizării producţiei şi devine ridicol să trâmbițezi nevoia unei baze de producție mai mari.

Guvernele trebuie să preia controlul asupra economiilor, pentru a proteja cetăţenii

„Să fim clari: deriva către deglobalizare nu înseamnă o retragere în autarhie în stil nord-coreean. Nici nu înseamnă moartea globalizării, pentru că țările vor coopera întotdeauna când le convine.

Există, totuși, o recunoaștere a faptului că țările erau mai capabile să-și controleze propriul destin economic înainte de globalizare și erau mai puțin predispuse la crize financiare.

Transportul de mărfuri la jumătatea lumii este costisitor atunci când prețurile la energie sunt mari și, de fapt, nesustenabile.

Procesul de reconectare a producției a fost în derulare cu mult înainte ca Vladimir Putin să-și trimită trupele în Ucraina.

Dar motivul principal pentru regândirea globalizării este politic. Epoca insecurității a sosit și a provocat o reacție previzibilă din partea alegătorilor nemulțumiți de creșterea costului vieții, scăderea nivelului de trai și creșterea inegalității.

Modelul actual de globalizare a fost modelat de alegeri politice deliberate, iar ceea ce urmează va fi, de asemenea, modelat de alegeri politice deliberate.

Dacă asta le permite guvernelor să preia controlul asupra economiilor lor și să fie mai capabile să-și protejeze cetățenii, atunci există un singur lucru de spus: reluați”, concluzionează Larry Elliott, editor economic al The Guardian.