Despre Tarantule

Inainte de a continua, trebuie sa clarificam o confuzie importanta legata de tarantule. Numele de "tarantula" in sine este o generalizare nefericita tolerata de multi ani. Exista o "tarantula" adevarata: un paianjen mic din sudul Europei care era in special prolific in apopierea orasului Taranto.

Acest paianjen real nu apartinea genului Theraphosidae, dar oamenii din Taranto credeau cu fermitate ca muscatura acestui paianjen, netratata, era fatala. Singura modalitate de vindecare era prin dans, dans ce a capatat numele de "Tarantella", iar paianjenul a capatat numele popular de "tarantula".

Acest termen este aplicat in ziua de azi pentru a desemna orice paianjen mare si paros facand imposibila corectarea lui. Si atunci ce inseamna un paianjen din genul Theraphosidae? Acesta contine 30.000 de specii de painajen din lume. Theraphosidae apartin familiei Mygalomorfe si sunt foarte primitive. De fapt ei sunt niste adevarati dinozauri in lumea paianjenilor.

Marea deosebire intre paianjeni si tarantule sunt coltii. La paianjenii adevarati coltii se pot deplasa pe o axa facand posibila atacarea prazii din diferite unghiuri, in timp ce tarantulele au colti care se pliaza dedesubt si care nu permit decat o miscare sus-jos de atac.

Exista multe mituri in lume in legatura cu paianjeni si tarantule. Prima intrebare este evident: "Te pot omori nu? Evident ca Nu. Paianjenii si rudele lor apropiate scorpionii au parte de o reputatie foarte proasta iar media are tendinta de a ii prezenta pe cei care tin si se ingrijesc de asemenea creaturi ca pe niste oameni bizari.

Cresterea tarantulelor nu este atat de dificila pe cat poate parea. O masa pe saptamana pentru o tarantula adulta este suficient, pe langa un bol de apa in permanenta curat. Nu trebuie sa le scoti la plimbare iar tarantulele nu au nici o boala cunoscuta transmisibila omului sau animalelor domestice. O creatura docila, care nu emite in majoritatea cazurilor nici un zgomot si a carui muscatura poate fi comparata cu intepatura unei albine.

In afara de cazul in care sunteti alergic sau puteti avea o reactie de soc anafilactic, o muscatura de hamster poate fi mult mai dureroasa. Teama de paianjeni este prolifica, fara a se baza pe vreun motiv concret. Fata de aceste creaturi fascinante care ne scapa de atatia daunatori ar trebui sa dam dovada de mai multa toleranta sau macar sa incercam.

Tarantula, sau Theraphosidae pe numele ei complet, este unul dintre animalele cel mai usor de tinut in captivitate. Evident asta nu inseamna ca poate sa isi poarte singura de grija, ci mai degraba conditiile si resursele necesare pentru a tine una sunt la indemana oricui. Acest articol se doreste un scurt indrumator legat de tinerea tarantulelor, dar este important sa consultati cat mai multe surse in legatura cu acest subiect.

Mănuirea

Esti liber sa iti manuiesti tarantula, dar tarantula ta nu simte nevoia sa fie manuita. Pentru cele terestre o simpla cazatura poate insemna leziuni ireparabile, precum ruperea abdomenului. Pentru cele arboricole, o simpla cazatura nu este la fel de probabil sa provoce leziuni, dar acestea sunt de obicei foarte rapide si greu de prins daca iti scapa. Tarantulele poseda arme de aparare redutabile.

Toate tarantulele sunt veninoase. De obicei nu folosesc venin atunci cand musca adversari mari, si de cele mai multe ori evita contactul direct cu animale mai mari cu orice pret. In general (desi exista si specii de tarantule cu un venin mai potent) muscatura unei tarantule poate fi comparata cu muscatura unei albine. Tarantulele sunt considerate inofensive din punct de vedere medical.

Muscaturile sunt extrem de rare. Exista oameni care au avut reactii la muscatura unei tarantule, printre care durere acuta si probleme respiratorii. Daca esti muscat de o tarantula si ai probleme respiratorii trebuie sa cauti asistenta medicala imediat.

De obicei cele care musca cand sunt incoltite sau amenintate sunt tarantulele din Asia sau Africa, cele din asa numita "Lume Veche". Cele din "Lumea Noua"(America centrala,de nord si de sud)au si un al doilea tip de aparare si anume perisori urticanti, gasiti de obicei pe abdomen, desi unele specii poseda astfel de perisori si pe pedipalpi.

Majoritatea arunca acesti perisori in aer cu picioarele din spate, perii provocand mancarimi si iritatii in zona de contact, deci nu este recomandat sa iti intre in ochi sau nas. Din aceste motive nu este recomandat sa iti manuiesti excesiv tarantula si este recomandat sa muti tarantula doar atunci cand ii cureti si ingrijesti terariul.

Cel mai usor mod de a muta tarantula este sa pui in terariu un recipient in care sa o convingi sa intre, sa o indepartezi din terariu cat timp dureaza operatiunea, si la sfarsit sa o eliberezi din nou inapoi in terariu. Daca nu poti rezista tentatiei de a manui tarantula,invata semnele, limbajul si postura ei defensiva. Daca nu esti absolut sigur de ce va face tarantula ta, ar fi mai bine sa nu o manuiesti.

Năpârlirea

Tarantulele au un exoschelet dur si pentru a creste trec printr-o etapa cunoscuta drept naparlire. Naparlirea este procesul prin care tarantula isi formeaza un nou exoschelet sub cel existent, absoarbe partial straturile exoscheletului vechi si iese apoi din vechiul exoschelet noua si lucioasa.

De obicei dureaza intre o saptamana si doua pana paianjenul isi revine dupa aceasta faza. Noul exoschelet este moale si are nevoie de timp pentru a se intari, inainte ca tarantula sa mearga sau sa manance din nou. Tarantulele naparlesc de obicei pe spate sau pe o parte. Daca te trezesti intr-o dimineata si tarantula ta este intr-o asemenea pozitie, nu o atinge.

Acest proces este foarte dificil, stresant si periculos pentru o tarantula. Un semn al unei naparliri iminente este lipsa apetitului pe o perioada de cateva zile pana la cateva luni inainte de naparlire. La speciile din "lumea noua" e posibil sa observati un fel de "chelie" pe abdomenul tarantulei, unde pielea a devenit neagra.

Acesta este un semn al exoscheletului nou ce se formeaza si se separa de cel vechi. Cand observati astfel de semne ale unei naparliri iminente, cel mai bun lucru este sa indepartati orice hrana din terariu care poate rani tarantula lipsita de aparare si sa cresteti nivelul umiditatii deoarece un mediu prea uscat poate impiedica o naparlire reusita.

Din acel moment nu puteti face altceva decat sa asteptati. Pentru o tarantula adulta naparlirea dureaza de obicei cateva ore de cand o gasiti stand pe spate. Daca paianjenul ramane prins in procesul de naparlire, umiditatea este prea scazuta, ceea ce puteti rectifica daca pulverizati terariul cu apa. Nu pulverizati tarantula direct.

Daca naparlirea dureaza mai mult de o zi, e posibil sa fie nevoie sa actionati. Puteti lua o pensa si sa incercati extrem de delicat sa indepartati vechiul exoschelet. In locurile problematice in care tarantula este "prinsa" poate fi aplicata o solutie de glicerina diluata cu apa. Daca o tarantula este ranita in timpul naparlirii, pierderea de sange (hemolimfa) poate fi fatala, astfel ca orice contact direct cu paianjenul trebuie evitat.

Nu hraniti tarantula cel putin o saptamana dupa ce a naparlit. Dureaza pana ce noul exoschelet se intareste iar in aceasta perioada tarantula este foarte vulnerabila. Un semn ca tarantula este din nou pregatita sa manance este daca coltii sunt negri si luciosi. Daca coltii sunt inca roz sau rosii inseamna ca nu s-au intarit si tarantula poate sa isi deformeze sau sa isi piarda coltii cu posibile consecinte fatale.

Dupa naparlire tarantula va manca cu pofta o vreme pentru a creste la noile sale dimensiuni. Tarantulele foarte mici sau cele foarte batrane pot avea probleme in timpul naparlirii. Cele mici pot sa se deshidrateze (sa se usuce) iar cele batrane pot naparli prematur sau pot sa aiba naparliri ratate cauzate de tulburari hormonale.

O alta problema a tarantulelor batrane este si lipsa lor de forta si energie pentru a parcurge un asemenea proces obositor care solicita extrem de mult tarantula. In concluzie naparlirea este unul dintre cele mai fascinante lucruri din hobby si deschide posibilitati penntru crescator legate de rate de crestere si alte informatii pretioase.

Terariul

Dimensiunea terariului depinde de marimea tarantulei, dar o buna dimensiune generala este 30 cm lungime, pe o latime de 25 cm cu o inaltime de 20 de cm. Terariile de sticla sunt usor de procurat si pot fi comandate pe orice marime doriti. Este posibil sa va construiti si singur terariul cu ajutorul sticlei pre-taiate si a unui tub de silicon.

Astfel aveti un terariu adaptat la necesitatile specifice ale tarantulei, precum cele arboricole care au nevoie de mai multa inaltime decat de spatiu pe sol. Este important ca orice terariu sa aiba un capac care sa asigure un spatiu cat mai etans.

Încălzirea

Majoritatea tarantulelor provin din climate tropicale, deci o sursa de caldura trebuie asigurata. O temperatura minima de 20 C este necesara, dar de regula o temperatura medie de 21-24 C este de preferat. Majoritatea caselor ating aceasta temperatura in timpul anului, dar pe durata iernii poate fi necesara o sursa suplimentara de caldura.

O alta metoda sunt "heat pads" care asigura o temperatura uniforma a terariului si care asigura si un ciclu elementar al apei, aceasta evaporandu-se si formand condens pe peretii terariului. Tarantulele sapatoare pot sa isi construiasca si singure un adapost care sa mentina un climat cald si umed.

Umiditatea din terariu este si ea extrem de importanta, fiind principala cauza de deces pentru tarantule in timpul naparlirii, daca aceasta este la un nivel prea scazut. O umiditate de 40% este minima, iar pentru speciile tropicale 55% altfel tarantula poate muri de deshidratare.

Nu incercati sa imitati un terariu desertic, in astfel de conditii tarantula va muri cu siguranta. Alegerea substratului este foarte importanta pentru mentinerea umiditatii. Scoarta de copac va retine umiditatea foarte bine fara a deveni apoasa dar este un loc propice pentru dezvoltarea de bacterii si de paraziti. Substraturile artificiale nu retin la fel de bine umezeala dar au avantajul de a fi sterile. Pentru speciile arboricole este nevoie de bucati mari si plate de scoarta pentru a le permite sa isi construiasca plasele.

Hrana

In natura tarantula se hraneste cu orice tip de insecte ceea ce le face usor de hranit. Desi poate fi hranita cu orice insecta prinsa in natura, trebuie sa aveti grija sa nu o hraniti cu insecte care au intrat in contact cu pesticide sau fertilizatori.

Este preferabil sa va procurati hrana de la un crescator astfel reducandu-se riscurile unei insecte tratata chimic. Lacuste, greieri, gandaci si chiar molii, omizi si alte insecte sunt de obicei in meniu. Nu incercati sa o hraniti cu furnici, carabusi si alti paianjeni deoarece pot aparea probleme si chiar moartea tarantulei.

Apa

Apa este ceva fara de care tarantula nu poate supravietui. Trebuie intotdeauna sa fie asigurata cu ajutorul unui bol plat de apa mentinut curat. Apa trebuie schimbata atunci cand observati ca nu este curata.

Cateva specii arboricole pot prefera sa bea din picaturi de pe peretii terariului, usor de realizat daca stropiti usor terariul.

Astfel desigur este asigurata si umezeala necesara in terariu.

Curățarea

Tarantulelor nu le face placere sa fie facut curat in spatiul lor, deoarece sunt oricum animale foarte curate. Resturile de hrana sunt impachetate intr-o plasa iar excrementele se usuca intr-un praf alb. Acesta poate fi curatat cu usurinta de pe marginile terariului. Ar trebui sa curatati terariul de doua ori pe an, terariul fiind spalat si curatat. Vasul de apa trebuie mentinut curat in permanenta.