De ce speciile de animale pe cale de dispariție sunt înghețate în bănci bio

Ecologiștii spun acum că speciile de animale dispar mai repede ca niciodată.

De ce speciile de animale pe cale de dispariție sunt înghețate în bănci bio
Imagine de © Profimedia

Într-o criză a biodiversității care, potrivit estimărilor ONU, amenință cu dispariția un milion de specii de plante și animale, unii oameni de știință se decid ce specii să înghețe pentru a le conserva materialul genetic, scrie BBC, ideea fiind ca, la un moment dat, în viitor – peste mai multe decenii, poate chiar secole – aceste celule să fie readuse la viață printr-o metodă care ar putea salva anumite specii de la dispariție.

„S-a dus”, a șoptit veterinarul Gabby Drake de la Grădina Zoologică Chester ținând un stetoscop la pieptul unui papagal tropical cu pene viu-colorate. Pasărea (lorius garrulus) este un papagal de pădure originar din Indonezia, o specie vulnerabilă.

Este trist să vezi că această pasăre frumoasă și, în mod normal, plină de viață trebuie eutanasiată. Picioarele sale mici și încovoiate de artrită sunt prea bolnave pentru a mai fi tratate.

Dar acesta nu este finalul pentru codul genetic unicat păstrat în celulele sale. Câteva bucăți mici din corpul papagalului se vor alătura probelor colectate din mai mult de 100 de specii de animale. Ele o să fie înghețate – depozitate pe termen nelimitat – în cea mai mare bancă bio de țesuturi vii din Marea Britanie, Nature's Safe („Seiful naturii”).

Probele sunt ținute la -196 de grade Celsius în eprubete umplute cu un antigel bogat în nutrienți și propice celulelor. Temperatura este atât de joasă încât toate procesele chimice naturale ale celulelor se opresc – sunt în anabioză, sau „animație suspendată”.

Ideea e că, la un moment dat în viitor – peste mai multe decenii, poate chiar secole – aceste celule ar putea fi readuse la viață, o metodă care ar putea salva anumite specii de la dispariție.

Viața începe din nou

„Asta nu va opri extincția, dar cu siguranță va ajuta”, a spus Tullis Matson, fondatorul Nature's Seif. „De aici începe viața din nou”, a spus Matson arătând spre o imagine a unei eprubete cu celulele pielii unui ghepard examinată la microscop.

„Animalul a murit în 2019”, a explicat Tullis. „Am trezit acele celule acum câteva zile și puteți vedea acum că sunt peste tot pe ecran. S-au înmulțit și s-au înmulțit.”

Celulele pielii sunt foarte bune pentru acest proces, în special un tip de celule ale țesutului conjunctiv numite fibroblaste care sunt esențiale procesului de vindecare și reparație. După ce au fost scoase din congelator și încălzite la temperatura corpului într-o baie de nutrienți, celulele se vor divide și multiplice într-un vas.

Unul dintre posibilele roluri pe care aceste celule le vor avea în viitor este să fie folosite pentru a clona noi specimene cu ajutorul pachetelor dezghețate cu ADN.

Clonarea animalelor nu este un proces nou. În anul 1996, oamenii de știință din Scoția au clonat oaia Dolly folosind o celulă de la o oaie și oul unei alte oi. Este o tehnologie de reproducere aplicată inițial în cazul animalelor domestice și care acum este folosită în cadrul eforturilor de conservare.

Compania de biotehnologie Revive and Restore a produs de curând o clonă folosind celulele pielii unui dihor în pericol de dispariție care a murit acum zeci de ani. Ouăle sale au fost inghețate în 1988. Clona care a fost obținută din celulele înghețate, dihorul Elizabeth Ann, s-a născut în decembrie 2020.

Oamenii de știință au folosit aceeași metodă ca să cloneze un cal Przewalski, o specie considerată a fi ultimul cal cu adevărat „sălbatic”, care a costat 60.000 de dolari. Clona numită Kurt trăiește la Grădina Zoologică de la San Diego.

„A fost mai ieftin pentru grădina zoologică să cloneze un cal, cu scopul de a crește diversitatea genetică în rândul populației speciei, decât ar fi fost să aduci un cal dintr-o grădină zoologică din Europa”, a explicat șeful oamenilor de știință de la Revive and Restore, Dr. Ben Novak.

Ce specii trebuie să înghețăm?

Diversitatea genetică este importantă. Pe măsură ce populația unei specii scade, acest lucru poate duce la consangvinitate. Puii de mamifere au câte un set de instrucțiuni genetice de la fiecare părinte biologic, iar dacă ei sunt înrudiți, orice boală genetică pe care o au este mult mai probabil să fie moștenită.

Păstrarea celulelor nu este, însă, cea mai ieftină metodă de a restructura genele, a spus Novak. „Ecologiștii se luptă să salveze speciile, dar nu am reuțit să le salvăm pe toate – distrugerea continuă”.

Înghețarea celulelor și păstrarea lor în băncile bio ne permite să putem reintroduce aceste specii pe viitor, potrivit lui Novak. „Dacă nu facem asta, vom regreta mai târziu.”

De fiecare dată când un animal trebuie eutanasiat sau moare în mod neașteptat, veterinarii grădinilor zoologice colectează o parte din țesutul specimenului pentru a fi pus la păstrare. „Este o rază de lumină”, a spus Tullis. „Moartea animalului, de fapt, ne dă o speranță în legătură cu viitorul speciilor deoarece putem să înghețăm acele gene.”

Printre speciile ale căror celule au fost înghețate în banca Nature's Safe se numără broasca „pui de munte”, o specie care aproape că a dispărut din cauza unei boli fungice, și coțofana verde de Java, o pasăre care este în pragul dispariției din cauza comerțului cu astfel de specimene.

Anul acesta, la Chester, Goshi, un jaguar femelă a fost găsită moartă în cușca ei. Veterinarul Gabby Drake i-a tăiat cu atenție urechea stângă pe care a trimis-o apoi spre Nature's Safe, înainte de a o trimite pe Goshi pentru o examinare post-mortem.

„Jaguarii nu sunt felinele aflate în cel mai mare pericol, dar sunt în declin și suferă aceeași presiune din partea oamenilor ca și alți prădători de mari dimensiuni”, a spus Drake. „Era un animal destul de tânăr și nu a avut niciun pui, din păcate. Este trist, dar este bine de știut că țesutul ei viu va merge mai departe”.

Tullis se arată optimist cu privire la ceea ce vom putea face cu ajutorul științei în viitor. „Cu tehnologia ingineriei genomului am putea chiar să creăm diversitate genetică nouă.”

Dr. Sue Walker de la Grădina Zoologică din Chester spune că ar putea să mai dureze „zeci de ani până când vom avea tehnologia de a face ceea ce ne dorim cu aceste probe”. „Dar dacă nu le colectăm, aceste gene sunt pierdute pentru totdeauna. Am pierdut toată această biodiversitate unică.”

Sursă: www.digi24.ro