Cum şi-a schimbat Suedia poziţia cu privire la aderarea la NATO

Opţiunea Suediei de aderare la NATO ar reprezenta o schimbare a unei politici de neutralitate dusă pe o perioadă de peste 200 de ani.

Pe 15 mai, Partidul Muncitorilor Social Democraţi al Suediei, aflat la guvernare, urmează să decidă cu privire la intrarea ţării în NATO.

Statutul neutru al Suediei a fost adoptat în primul sfert al secolului al XIX-lea, după războiul ruso-suedez din 1808-1809, în urma căruia a cedat Finlanda Rusiei şi după conflictul militar cu Norvegia din 1814. Ulterior, Suedia nu a mai participat la confruntări militare.

În acelaşi timp, tranzitul german prin teritoriul Suediei şi aprovizionarea cu bunuri strategice către cel de-al treilea Reich în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au încălcat regulile neutralităţii.

În timpul Războiului Rece, ţara şi-a menţinut statutul de nealiniere la vreunul din blocurile militare care au dominat lumea pentru aproape 50 de ani.

După finalizarea Războiului Rece, Suedia şi-a extins semnificativ interacţiunea cu Alianţa Nord-Atlantică: în 1994, a devenit membră a programului Parteneriatul pentru Pace, iar în 1997, a Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic.

Ambele structuri au ca scop atragerea statelor europene nemembre şi a unor ţări asiatice către cooperarea cu alianţa, În anii 1990, Suedia a început să-şi adapteze apărarea la standardele NATO.

În 2013, ea s-a alăturat forţei de reacţie rapidă a alianţei şi în 2014 a intrat în Programul Capabilităţii sporite, care vizează întărirea interoperabilităţii trupelor.

În 2016, parlamentul suedez a aprobat un acord care dă NATO posibilitatea de a desfăşura trupe ale alianţei în ţară şi de a desfăşura exerciţii acolo.

În 2017, ţara a devenit parte a Forţei Expediţionare Comune, creată la iniţiativa NATO.

Întrucât statutul neutru nu limitează participarea ţării la misiunile de menţinere a păcii, personalul militar suedez a luat parte la operaţiunile NATO în Bosnia, Kosovo, Afganistan şi Libia.

În ciuda unei anumite creşteri a sentimentului pro-NATO cauzată de criza din Ucraina şi de reunificarea Crimeei cu Rusia, în 2014, doar 28% dintre respondenţi erau în favoarea aderării Suediei la NATO, iar 56% au fost împotrivă.

La putere din 2014. Partidul Muncitorilor Social Democraţi din Suedia (SDRPS) a susţinut în mod tradiţional o politică de nealiniere.

În timpul congresului din noiembrie 2021, partidul şi-a reafirmat poziţia „fără NATO”.

Acelaşi lucru a spus şi Magdalena Andersson, noul şef al partidului şi guvernului, atunci când a prezentat cursul politic al cabinetului pe care l-a format pe 30 noiembrie: „Poziţia guvernului este clară, în sensul că nu trebuie să intrăm în NATO”.

Situaţia în 2022

Pe 16 februarie 2022, guvernul a emis o declaraţie de politică externă în care afirmă că „nu intenţionează să solicite aderarea la NATO”.

„Politica de securitate a Suediei rămâne neschimbată, libertatea faţă de alianţele militare ne serveşte mai bine şi contribuie la stabilitatea şi securitatea Europei de Nord.

"După demararea operaţiunii militare speciale a Federaţiei Ruse în Ucraina, reprezentanţii opoziţiei au fost primii care au vorbit despre aderarea la NATO.

Deja la mijlocul lunii martie, liderul Partidului Coaliţia Moderata, Ulf Kristersson, a spus că Suedia a încetat aparent să fie neutră din cauza situaţiei din Ucraina şi că, dacă va câştiga alegerile din septembrie anul acesta, partidul său ar fi gata să facă o cerere în numele Suediei pentru a adera la alianţă.

Liberalii, Partidul de Centru şi Creştin-Democraţii s-au pronunţat şi ei pentru aderarea la NATO. Partidul populist Democrat Suedez (SD), căruia anterior s-a opus ferm, a declarat că ar fi gata să-şi schimbe poziţia dacă situaţia de securitate o va cere.

În plus, partidul era gata să sprijine aderarea la NATO dacă Finlanda ar lua o decizie similară, ţară cu care Stockholmul îşi coordonează în mod tradiţional politica externă.

Dar, cu siguranţă la schimbarea de atitudine au contribuit într-o foarte mare măsură şi declaraţiile belicoase ale Federaţiei Ruse cu privire la Suedia, precum şi repetatele încălcări „accidentale” ale spaţiului maritim şi aerian de către nave şi aeronave ruse.

Pe 11 aprilie, la o şedinţă extraordinară a consiliului de administraţie al partidului SD, a fost luată decizia finală de susţinere a cererii de aderare la NATO.

Aceasta a format o majoritate pro-NATO în parlament (împreună stând Partidul Coaliţiei Moderate, SD, Partidul de Centru, Liberalii şi Partidul Creştin Democrat cu 205 din 349 de locuri în legislatura ţării).

Cea mai longevivă poziţie împotriva alianţelor militare a continuat să fie adoptată de conducerea SDRPSH şi de partidele sale de sprijin, Protecţia Mediului şi Stânga (împreună 144 de locuri în parlament).

La sfârşitul lunii martie, premierul Magdalena Andersson a declarat că nu mai exclude o revizuire a atitudinii ţării sale faţă de politica nealiniată. Diviziile de tineret şi femei ale SDRPSH s-au opus abandonării cursului anterior.

Într-un comunicat de presă din 11 aprilie, SDRPSH a declarat că nu mai intenţionează să adere la deciziile congresului partidului din noiembrie privind neparticiparea la alianţe militare.

Sondajele efectuate în 2022 arată şi o schimbare a opiniei publice pe această temă.

Aşadar, dacă înainte de operaţiunea specială a Rusiei în Ucraina, aproximativ acelaşi număr de respondenţi erau pentru şi împotriva aderării ţării la NATO (37% şi 35%), atunci în aprilie, potrivit unui sondaj al institutului de opinie publică Novus, în Suedia, intrarea în alianţă a fost deja susţinută de 51% dintre respondenţi.

Mecanismul de decizie

Guvernul suedez s-a opus organizării unui referendum pentru aderarea la NATO, deoarece această problemă „conţine multe informaţii legate de securitatea naţională şi se află sub pecetea secretului, ceea ce face imposibilă discutarea cu publicul”.

Majoritatea partidelor parlamentare au susţinut această opinie.

Astfel, decizia de a adera la alianţă este luată de guvernul format din social-democraţi.

În cazul unei decizii pozitive, cererea corespunzătoare va fi trimisă la NATO, întrucât parlamentul ţării a format deja o majoritate care susţine un astfel de pas.