15 descoperiri ale unui bărbat care a început să trăiască cu o femeie

La început ea venea în ospeție. Apoi pur și simplu venea. Apoi am stat până târziu și a rămas să doarmă la mine. Și mai apoi, nu a mai plecat deloc. A rămas. În casă au apărut flori și ghivece. Deja nu mai puteam să fumez la bucătărie, pentru că florile de la bucătărie se ofileau de la fumul de tabac.

15 descoperiri ale unui bărbat care a început să trăiască cu o femeie

Iar pentru ca să mă văd în oglindă dimineața când vroiam să mă bărbieresc, trebuia să dau la o parte toate sticluțele care-mi astupau accesul la linia curată de pe oglindp. Iar aici suprizele au început.

1. Ea nu acceptă prezervativele.

„Cu dânsul nu simt nimic”. Iar pastile contraceptive nu folosea. Cică legat de hormoni. Rămânea doar vechiul rit biblic. Dar pentru el trebuia să-mi fac eu griji. Mă străduiam. Dar ei întotdeauna nu-i ajungeau 15 secunde.

2. Apărea regulat o dată pe săptămână.

Niciodată nu am fost sigur cine mă va întâlni la ușă: o blondă, o șatenă sau o roșcată. Timp de o săptămână mă obișnuiam cu noua schimbare ( ce nu faci de dragul iubitei), dar anume atunci scumpa mea a decis că această culoare nu o prinde la față. Ce culoare la păr avea atunci când a venea în ospeție, deja nici nu îmi amintesc.

3. Ea nu înțelegea de ce este nevoie de un aragaz în casă.

Și chiar, pentru ce? Pentru micul dejun îi era de ajuns doar un ceainic electric. Slăbind trei kilograme, i-am cumpărat o carte de bucate, dar ea s-a împiedicat la fraza: „prăjiți găina până va fi semi-preparată”, și nu a înțeles cum să depisteze când va fi găina semi-preparată. Găina s-a ars. Am mâncat la cină trei frunze de salată și chefir fără grăsime, iar în următoarea zi, dintr-un magazin pentru copii am cumpărat „Prima mea carte de bucate” pentru fetițele din clasele primare. Seara, la cină am mâncat piureu din cartofi. Cu bucăți. Atunci am mers la frigider în speranța că voi găsi ceva gustos, aflat pe acolo din timpul burlăciei. După mimica iubitei mele, am înțeles că vroia să-mi dea vreo două după ceafă. Pentru pacea în familie, a trebuit să mă culc flămând.

Am început să visez că pe rafturile din magazine au apărut pachete cu eticheta: Mâncare pentru bărbați. 10 kg. Am cumpărat – câteva zile sunt sătul…

4. Despre spălarea hainelor

ea putea să-și amintească doar atunci când, dimineața înainte a avea o întâlnire importantă, descopeream că toate cămășile mele stau de mult timp în lada cu rufele murdare. Spre nemulțumirea șefului, trebuia să-mi ascund gulerul murdar al cămășii sub gulerul îngust al puloverului.

Achiziția unei mașine de spălat automat nu a ajutat. A trebuit să număr ciorapii și cămășile și să anunț atunci când numărul celor curate se termina.

5. Orice răceală o țintuia la pat cel puțin cinci zile.

6. Ea știa și îi plăcea să vorbească.

Participarea mea în acest proces nu era necesară. Este destul „Bună dimineața, iubito” și puteam fi liber toată ziua. Iar dacă nu reușeam seara să spun „Vino la mine”, atunci și noaptea era și mai liber.

7. Sunetul vocii proprii, nu îi era deajuns.

La bucătărie răsuna radioul, în camera televizorul răsuna, iar în dormitor – casetofonul. Și toată aceasta era fundalul muzical la cele două ore de vorbă cu prietena la telefon, în care fericirea mea migra prin casă cu telefonul prin mână. Și Doamne ferește să schimbi programul! Am aflat că anume la această reclamă de tampoane a lucrat soțul prietenei sale, care era angajat într-o agenție de publicitate și anume de asta ea trebuie să o privească de mai multe ori pentru a-și spune părerea. În general, ea domina televizorul în întregime. Încercarea de a schimba canalul tv măcar în pauza publicitară i-a provocat amețeli și migrenă pentru cel puțin trei zile.

8. Iubita mea s-a împrăștiat în toată casa cu viteza potopului.

Orice spațiu liber care putea fi văzut cu ochiul liber a fost acoperit cu statuete și felinare, iar fiecare masă și pervaz era acoperit cu ghiveciuri cu flori. Cărțile mele înfricoșate se ascundeau prin cele mai îndepărtate colțuri. Pe fiecare scaun sau fotoliu erau aruncate halate sau colanți. Să te așezi așa ca în orice moment să nu sari ca ars auzind „Ții minte! Eu tocmai le-am călcat!”. Aveam la dispoziție doar fotoliul de lângă televizor. Și asta deoarece îl apărat cu toată demnitatea mea. Însă scaunul de la bucătărie a trebuit să îl schimb cu un taburet, pentru ca pe spătarul acestuia să nu fie nimic. Pe el te puteai așeza liber, ținând în brațe motanul pe care ea l-a adus din stradă a treia zi după ce ne-am mutat împreună.

9. Ea era capabilă să stea ore întregi în cadă.

Frigiderul gol și aspiratorul aproape ruginit de la neutilizare nu au împiedicat asta. Firmele de aparate electrasnice ne pot tăia din lista cumpărătorilor potențiați. În schimb, după consumul de spumă, geluri, șampunuri, condiționeze, balsamuri, creme și tot felul chestiilor de cosmetică, casa noastră, după apariția iubitei mele, cu ușurință ar întrece o țărișoară europeană pentru Slovenia.

10. Ea întotdeauna îmi lua aparatele de bierbărit.

Da, ea tot se bierbărea, chiar în locuri în care nu s-ar fi gândit un om normal să o facă. Și nu îi lua doar zece minute, atât cât avea eu nevoie în fiecare dimineață, ci două ore, două aparate de ras și o cremă specială, pentru care îi ajungeau bani întotdeauna. Între procedurile de ras, părul creștea și înțepa.

11. Ea ține minte toate zilele de naștere și .

În memoria ei este instatat un sistem special, care atribuie fiecarei zile din calendar un anumit eveniment, după părerea ei, important. Cel mai important este că data aniversării ei nu se schimba niciodată.

12. Ea nici măcar nu încercă să planifice bugetul nostru.

Pur și simplu în fiecare lună lua bani o grămada și îi cheltuia după placul și dorința ei. Două săptămâni cutreieram magazinele de cosmetică și haine, iar celelalte două săptămâni mâncam piureu de cartofi.

13. Ea foarte repede uită declarațiile de dragoste.

Peste opt ore de la declarațiile de dragoste pe care i le-am făcut, a apărut amnezia, peste încă opt – depresia, iar peste încă opt – isteria. Trebuia să-i reamintesc că o iubesc cel puțin două ori în fiecare zi. Atunci apărea liniștea la orizont.

14. În scoală nu a învățat cifrele.

„Voi veni la două” însemna intervalul de la ora 13:30 până la 16:00. 1000 de lei ușor se transformau în 1.500, iar o prăjitură se estima la trei bucăți.

15. Ultima surpriză.

De regulă, ne înțelegeam foarte bine…